Noi ne facem ca muncim
January 18th, 2008
Se intampla foarte des sa constat ca se adevereste motto-ul “noi ne facem ca muncim”. Din pacate practica s-a generalizat in multe companii - se plateste timpul petrecut la serviciu, in loc sa se remunereze competenta. Este uimitor cum instinctul de conservare al incompetentilor ii ajuta sa supravietuiasca vreme indelungata, ba chiar sa obtina pozitii manageriale. Fiecare angajat este promovat pana la nivel lui de incompetenta. Bizar este faptul ca datorita rigiditatii sistemului, acestia nu sunt nici promovati si nici retrogradati. Sunt din ce in ce mai multe situatiile in care la un proiect lucreaza prea multe persoane. Se consuma o cantitate nemaipomenita de energie si se face un balet corporatist demn de invidiat. La final, cand tragi linie, constati ca majoritatea persoanelor implicate au fost de umplutura. Hipercometivitatea ne omoara. Se doreste cu tot dinadinsul sa se demontreze ca nu sunt incapabili.
Postat in: Diverse
16 Comentarii Scrie un comentariu
1. Paul Balan | January 19th, 2008 at 5:24 pm
Ai dreptate. Asa este. Lucrez intr-o multinationala mare si deseori mi se intampla sa ma minunez de cum pot unii oamenii sa se fofileze si sa mai fie si bine platiti. Seful este de vina pentru ca incurajeaza acest stil de munca. Lucrul in echipa poate dauna grav ..sanatatii !
2. Anda Popa | January 19th, 2008 at 5:32 pm
Cati directori competenti de comunicare cunosti ? Eu nu pot sa mentionez nici unul. Lucrez la marketing la o firma forte mare de leasing si este jale. Sefa mea invarte hartia toata ziua, nu este in stare sa contribuie cu nimic la nici un proiect pe care il fac. A venit de la o agentie de publicitate si crede ca stie media, btl, presa. Deja mi-am depus cv-ul la alta firma si sunt sanse f mari sa plec.
3. Claudia Cercel | January 19th, 2008 at 7:24 pm
Acum un an lucram in domeniul publicictatii la o companie de renume in domeniul auto. Asteptam sa fiu promovata insa, din pacate pentru mine, a fost numita o persoana din afara organizatiei. Nu era nici competenta, nu avea experienta in domeniul publicitatii si nici macar abilitati manageriale. Am plecat pe post de director la o companie concurenta si ma felicit. Recunoasterea muncii este f importanta.
4. Alinuta | January 19th, 2008 at 7:52 pm
Traim in Romania si suntem o tara plina de specialisti. Stim sa facem tot, cunoastem tot si suntem intr-o continua competitie. Spiritul de echipa este un vis frumos bun pentru adormit prescolarii. Raducanu mentiona pe blogul sau “Am observat oameni foarte foarte competenti la firme mici ca anvergura de business. Sunt oameni cu experienta solida in multinationale, cu background teoretic solid si care au lasat salariul mare pe libertatea de a construi ceva pe cont propriu. In mod normal sunt firme care, ca cifra de afaceri, nu si-ar permite astfel de manageri ca angajati. Din pacate, e o concurenta foarte grea cu mamutii, dar, datorita energiei puse de acesti oameni, unele vor face zile grele mamutilor. Deci, aviz amatorilor, firmele aparent “mici” pot avea perspective spectaculoase in viitor.”
Tare e si Copolovici cu povestea logo-ului “Parca e cam micut acolo, in colt…Nu putem sa-l facem mai mare? Da’ daca-l mutam mai in centru? Chiar, in centru n-ar fi mai bine? Prca se vede mai bine mai mare si centrat. Poti sa faci o varianta asa, macar sa vedem cum arata. Adica poate nu in mijloc, dar sigur e prea mic in varianta actuala. Textul ala e mai mare, mult mai mare decit logo-ul si nu cred ca e ok. Printul e pentru produs, nu pentru “WOW”-ul asta pe care l-ai pus tu atit de mare, in mijloc. Si personajul nu cred ca reprezinta bine publicul tinta. Si parca expresia fetei nu sugereaza valorile produsului… Oricum, spatiul ala de pe fundal e prea…gol. Nu crezi? E pacat sa irosim atita spatiu, sa nu punem macar un numar de telefon pe el, sau adresa de web. Mda…nu stiu ce sa zic…as fi vrut logo-ul cit se poate de vizibil, adica mare, personajul sa transmita emotii, spatiul cit mai bine folosit, poate si o metafora bine ilustrata, dar usor de inteles… Pina miine la prinz crezi ca poti face modificarile-astea?”
Exemplele pot continua.
5. Bogdan Pascu | January 20th, 2008 at 10:29 am
Eu lucrez intr-un departament unde avem un director si 2 adjuncti care coordoneaza impreuna o echipa formata din 12 oameni. Cool ! Sa vezi ce isi mai paseaza adjunctii responsabilitatea de la unul la altul, ce sugestii si recomandari au de toata jena. Cand ceva iese prost nu ii mai auzi 3 zile. Cu toate acestea, viata merge inainte. Pentru unii viitorul suna bine ! Noroc ca plec din tara in 5 luni.
6. Simona Lascu | January 20th, 2008 at 10:54 am
La noi e foarte bine acum. Fiecare stie ce are de facut, se deleaga si esti lasat sa-ti faci treaba pana la capat. Avem un grad de autonomie si resposabilitati clare. Colegii sunt ok, fiecare este specializat pe o activitate. Insa acum un an alta era situatia. Aveam o sefa care dupa ce iti dadea un proiect, intervenea apoi aiurea doar ca sa iti arate ca se preocupa si ca fara recomandarea/ideea ei nu se finaliza lucrarea. Se facea ca munceste si credea ca noi chiar nu observam acest stil de lucru total neproductiv. Erau situatii de toata jena si frustrare la greu. Ajunsesem sa ne certam si intre noi. Noroc ca a plecat !
7. Adriana Soca | January 20th, 2008 at 2:24 pm
Si la noi la job lucram de multe ori la un proiect mai multe persoane decat este necesar. Trebuie justificata astfel schema organizatoric dimensionata. Cand lucrezi in echipa e mai simplu sa pasezi responsabilitatea si sa nu iasa nimeni mai in fata. Meritele succesului si le asuma toata lumea si uite asa suntem cu totii fericiti. Multe companii cred ca exista omul multilateral dezvoltat. Stim de toate, ne pricepem la tot. Cu ata mai mult in publicitate unde fiecare isi da cu parerea la greu.
8. Roxana Dragoi | January 20th, 2008 at 3:30 pm
Este o arta sa baletezi si in final sa iesi in fata. Am observat ca cine munceste, are idei si solutii si termina rapid lucrarile nu este automat si recompensat sau laudat. Da mai bine sa stai pe o lucrare cateva zile, sa oftezi si sa tot spui ce complicat si greu este.
9. Kitty | January 20th, 2008 at 5:50 pm
Ideea este sa nu toleram la infinit astfel de comportamente. Daca nu avem curaj sa spunem lucrurilor pe nume, riscam sa prelungim o stare de lucru absolut defectuasa. Eu de cate ori am ocazia, fie ca le place sau nu, lspun in fata ce gandesc.
10. cornelia | January 21st, 2008 at 8:44 am
Am auzit pe la alte corporatii de inca o practica de a scapa de managerii incompetenti: sa-i promoveze! In cel mai bun caz, promovarea se face pe un post de la o fililala din alta tara. Asa va trebui sa-si bata capul altii cu ei. Asta da inventivitate.
Si intr-adevar daca nu spui nimic risti sa te simti sau sa fii perceput si tu ca fiind in plus.
11. Oana | January 21st, 2008 at 5:21 pm
Bravo celor care pot castiga banii usor. Eu nu pot inca insa invat de zor. Am exemple in jur si cred ca prind repede
12. Larisa G | January 22nd, 2008 at 5:40 pm
Stiu persoane care ofteaza si joaca rolul victimei permanent. Pana cand te faci ca nu vezi ? Cand este momentul sa spui lucrurilor pe nume ?
13. Premium PR » Spirit&hellip | January 23rd, 2008 at 9:19 am
[…] Raluca Zamfir a primit multe comentarii interesante ridicând o problemă pe cât de acută, pe atât de înecată de ipocrizie: cât de valoros e spiritul de echipă de fapt şi cât de multă lume munceşte realmente într-o echipă? Câţi se folosesc de echipă pentru a-şi ascunde grijuliu incompetenţa? […]
14. Corina Albu | January 23rd, 2008 at 9:37 am
Nu cred in spiritul de echipa. E doar bla bla si atat. Fiecare trebuie sa performeze individual si sa-si asume esecurile sau meritele. Prea multe ierarhii strica. Sefi peste sefi, decizii bizare si multe orgolii. Am lucart in vanzari si aveam la un moment dat 5 sefi. Fiecare vroia alt raport, alta situatie. Nu mai stiam cum sa imi prioritizezi lucrarile. Aveam sedinte care nu se mai terminau si practic stateam pana la 11 noaptea sa-mi termin lucrarile.
15. Elena | January 27th, 2008 at 3:39 pm
Stii ce te deranjeaza ? Cei care invart foaia o duc la fel de bine ca si cei care muncesc. Am lucrat la un minister unde era jaaaale !!. Numai rude si prieteni angajati pe salarii frumoase. Acum sunt la o companie privata si situatia este diferita. Aici conteaza din ce grup faci parte. Oricum, poti sa te afirmi mult mai usor decat in administratia de stat suer politizata.
16. Parvan | January 31st, 2008 at 12:34 pm
Se cheama “principiul lui peter” http://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_lui_Peter
si exista multe carti si teoretizari pe tema asta.
Personal n-am gasit nimic care sa-l contrazica … exista insa diverse procedee pt a-l atenua (program de traininguri, evaluari pe obiective, rotirea cadrelor, responsabilitate individuala)
Scrie un comentariu:
Trackback | Aboneaza-te la comentarii prin RSS